Istoria Mini Cooper

In urma cu exact 50 de ani, la data de 26 august 1959, British Motor Corporation (BMC) lansa un automobil care avea sa revolutioneze clasa compacta.
 
Primele modele, Morris Mini-Minor si Austin Seven, se diferentiau numai prin grila radiatorului, capacele rotilor si culoarea caroseriei. Erau propulsate de un motor cu patru cilindri, montat transversal in partea din fata, ce dezvolta o putere maxima de 34 CP la o cilindree de 848 cm3.
 
Inca din 1960, BMC a adaugat Mini Van pe langa clasicul Mini. Apoi, pornind de la structura de Van cu panouri laterale inchise, BMC a lansat o versiune Estate cu geamuri de jur imprejur, precum si doua usi in spate, la fel ca la Van. Aceste variante de caroserie au fost comercializate ca Morris Mini-Traveller si Austin Seven Countryman cu exact aceleasi caracteristici tehnice.
 
In 1961 gama se extindea rapid cu Mini Pick-Up, urmat de Wolseley Hornet si Riley Elf.
 
O varianta foarte speciala a intiparit insa Mini in legenda inca de la lansarea din 1961: Mini Cooper. Renumitul inginer si producator de masini sport John Cooper a remarcat imediat potentialul sportiv al acestui nou automobil inca de cand au aparut primele prototipuri pe circuit. Asa ca a primit acceptul conducerii BMC de a dezvolta o serie redusa de 1.000 unitati Mini Cooper care sa ofere un motor modificat, cu capacitatea sporita la 1,0 litri şi o putere maxima de 55 CP.
 
Reactia fata de lansarea acestui automobil in septembrie 1961 a fost pur si simplu euforica, cu o singura pretentie din partea fanilor de pretutindeni: si mai multa putere! Asa ca Issigonis si Cooper au marit capacitatea motorului la 1.071 cmc, ceea ce a urcat puterea propulsorului la 70 CP.
 
Aceasta a transformat Mini Cooper S intr-un performer veritabil nu numai pe sosele - victoria la clasa obtinuta de pilotul finlandez Rauno Aaltonen in Raliul Monte Carlo din 1963 a marcat punctul de pornire al unei serii de succese de exceptie in motorsport, care a culminat cu cele trei victorii in clasamentul general al Raliului Monte Carlo, in 1964, 1965 si 1967.
 
In august 1964, BMC a prezentat o noua versiune a clasicului Mini, gandita initial pentru uz militar: Mini Moke, un automobil cu patru locuri, decapotabil.
 
In 1967 masina a primit un motor si mai puternic, care oferea o putere de 38 CP la o capacitate extinsa la 998 cm3.
 
La doi ani distanta, Mini Clubman s-a alaturat gamei ca un model usor mai mare, cu modificari minore de design. Noul automobil era cu 11 cm mai lung decat originalul, in timp ce versiunea Estate, care inlocuia Morris Mini-Traveller si Austin Seven Countryman, masura exact 3,4 metri in lungime, in timp ce latimea, inaltimea si ampatamentul ramaneau neschimbate.
 
In acelasi timp, Mini Cooper a fost scos din productie, fiind inlocuit de modelul de varf al gamei Clubman, Mini 1275 GT, care dezvolta 59 CP dintr-un propulsor cu o capacitate de 1,3 litri.
 
Intre 1980 si 1983, gama de modele a fost redusa, dupa ce versiunile Clubman, Estate si Van au fost scoase din productie. Singurul automobil ramas pe linia de fabricatie a fost clasicul Mini, cu motorul sau de un litru, care acum dezvolta 40 CP. Modelul Mini cu numarul cinci milioane a parasit linia de productie a uzinei de la Longbridge in 1986.
 
In 1990, fanii au serbat revenirea modelului Mini Cooper in gama marcii. Atunci, acest model special era propulsat de un motor cu capacitatea de 1,3 litri. Productia propulsorului de 1,0 litru a fost oprita in 1992 ca urmare a cerintelor tot mai mari cu privire la gestiunea emisiilor, asa ca, din acel an, toate modelele dispun de motorul cu cilindreea de 1.275 centimetri cubi cu injectie.
 
O ultima varianta a clasicului Mini si-a facut aparitia in 1991. Iar acesta a fost singurul Mini conceput in Germania: asemenea altor preparatori de automobile, un distribuitor dedicat marcii Mini din landul german Baden a taiat acoperisul modelului clasic Mini, ceea ce a transformat masina intr-un cabriolet deosebit de atractiv.
 
Productia modelului Mini a fost oprita in cursul anului 2000.
 
Dupa preluarea Rover Group la inceputul anului 1994, BMW a deschis noi perspective si pentru marca Mini.
 
Prima aparitie oficiala a versiunii de serie MINI Cooper a avut loc in luna noiembrie a anului 2000, sub forma MINI Cooper, ce dezvolta 85 kW/115 CP si MINI One, cu motor de 66 kW/90 CP.
 
MINI Cooper S, cu propulsorul de 120 kW/163 CP, a fost prezentat in iunie 2002 ca modelul sport al gamei, in timp ce MINI One D, lansat dupa numai un an, a stabilit noi standarde in termeni de economie si eficienta ca primul diesel din istoria marcii.
 
Dorinţa de a conduce un MINI decapotabil a devenit realitate in cele din urma prin lansarea pe piata a versiunii MINI Cabriolet in primavara anului 2004.
 
Cu un design evoluat, a doua generatie MINI a fost lansata pe piata in noiembrie 2006: MINI Cooper S, cu motorul ce dezvolta 128 kW/175 CP, si MINI Cooper, cu propulsorul de 88 kW/120 CP.
 
La un an de la ziua de lansare a noii generatii de modele, gama MINI a fost extinsa inca o data cu un concept inovator in toamna anului 2007: MINI Clubman.
 
Cea mai noua aparitie in gama de modele este a doua generatie MINI Cabriolet. Soft topul se deschide si se inchide automat in decurs de 15 secunde, chiar si la o viteză de pana la 30 km/h. In acelasi timp soft topul poate functiona si ca trapa prin glisarea pana la 40 centimetri.
 
In premieră, exista trei modele unice oferite de John Cooper Works - MINI John Cooper Works, MINI John Cooper Works Clubman si MINI John Cooper Works Cabriolet echipate cu motorul cu patru cilindri, ce dezvolta 155 kW/211 CP.
 
Articole asemanatoare: