Istoria marcii Citroen

Citroën este un constructor de automobile francez, cu sediul la Paris, parte a grupului PSA Peugeot Citroën. Compania Citroën a fost înființată în anul 1919 de către André-Gustave Citroën. A fost primul producător în masă aflat în afara Statelor Unite care a creat conceptul modern de rețea de vânzări și servicii care completează automobilul. În decursul a opta ni, Citroën a ajuns cel mai mare producător auto al Europei și al patrulea din lume.

Compania a câșigat o reputație pentru ingineria inovativă și revoluționară, care este reflectată în slogan-ul Citroën: "Tehnolgie creativă" (în franceză: "Créative Technologie").

 

 

Număr de angajați la Citroën în 2008: 13.900, din care 6.045 în afara Franței.În România, compania Citroën a înfiintat subsidiara Citroën România în iunie 2007 când a preluat importul mărcii pe piața locală de la Automotive Trading Services, companie deținută de premierul Călin Popescu Tăriceanu. Vânzările Citroën pe piața românesc au ajuns, în anul 2007, la 4.951 de unități, din care 3.666 unități au fost autoturisme Citroën.

Simbolul săgeții duble este prezent pe autovehiculele mărcii Citroën de la fondarea acesteia în 1919. Aceasta nu înseamnă, însă, că săgeata dublă nu a evoluat de-a lungul timpului. În ultimii ani a apărut o tendință de supradimensionare și stilizare. Simbolul Citroën devine din ce în ce mai vizibil.

În 1924, Citroën a produs primul automobil european cu o caroserie complet din oțel, B-10. În 1934 și-a securizat reputația în inovație cu Traction Avant, nu doar primul automobil de producție cu tracțiune față, dar și una dintre primele mașini care prezenta corp tip monococ. În 1954 Citroën a produs primul sistem de suspensie hidropneumatică cu nivelare proprie, apoi în 1955 a apărut revoluționarul Citroën DS, primul automobil european de producție cu discuri de frână. În 1967, Citroën a introdus primele faruri pivotante pe mai multe modele, permițând o mai bună vizibilitate pe drumurile șerpuite. Producătorul a serbat 90 de ani în anul 2009. utomobilele Citroën au avut încă de la început un mare succes pe piață, dar curând competitorii (care încă foloseau structuri de lemn în componența modelelor) au introdus noi design-uri. Producătorul francez nu a redesenat modelele sale, acestea având succes, la acel moment, doar datorită prețului scăzut.

Pentru a remedia pierderile suferite, Citroën a dezvoltat Traction Avant cu trei trăsături revoluționare: caroseria și șasiul nu erau separate, suspensie independentă pe față și tracțiune față. Compania i-a comandat inginerului american Edward G. Budd să creeze un prototip, care a evoluat în modelul Traction Avant de 32 CP (24 kW) din 1934.

În 1933, Citroën a introdus Rosalie, primul automobil comercial de pasageri cu un motor diesel, dezvoltat împreună cu Harry Ricardo.

Dezvoltarea rapidă a modelului Traction Avant și facilitățile de producție au fost mult prea costisitoare și prea ambițioase, cauzând ruinarea finaciară a companiei. În 1934, datoriile au forțat închiderea companiei, care a fost preluată de cel mai mare creditor al său, producătorul de anvelope, Michelin.

Citroën a fost dintotdeauna subcapitalizată, astfel vehiculele sale au o tradiție de a fi subdezvoltate în momentul lansării. Atât pentru modelele importante DS cât și CX dezvoltarea motorului în jurul design-ului plănuit s-a dovedit a fi scump pentru fondurile disponibile, iar până la urmă au fost montate în ambele cazuri motoare modeste și învechite în patru cilindri.

   În timpul ocupației Germane a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cercetătorii Citroën au continuat să lucreze în secret și au dezvoltat concepte care mai târziu au generat modelele 2CV și DS. Acestea au fost văzute de jurnaliști contemporani drept foarte speciale, chiar radicale, soluții pentru designul automotiv.

Acest lucru a dat naștere unei perioade de loialitate a brandului neobișnuite, văzută de obicei în industria auto la branduri ca Porsche sau Ferrari.

Citroën a prezentat modelul 2CV (cu două variante de putere, inițial doar 12 CP) la Salonul Auto de la Paris în 1948. Mașina a devenit “bestseller”, atingând scopul pe care și l-a propus designerul, de a fi o alternativă a calului pentru oamenii de la țară. Mașina a rămas in productie pana in 1990, cu putine modificari facute, fiind o priveliste comuna pe strazile Frantei pana de curand.
Anul 1995 a fost martorul aparitiei modelului DS, primul Citroen care folosea in intregime sistemul legendar cu suspensii hidropneumatice ajustabile. Citroen DS a fost prima masina Europeana care a avut frane pe disc.

Citroën a dezvăluit 2CV (12 CP inițial) la Salonul Auto de la Paris în 1948. Automobilul a devenit un bestseller, atingând scopul designer-ului de a oferi francezilor din sate o alternativă motorizată pentru cal. Mașina a rămas în producție, cu doar mici modificări, până în 1990 și era numeroasă pe străzile franceze.

Anul 1955 a introdus DS, care prezenta servodirecție, iar din 1968 faruri direcționale, fiind singura mașină europeană cu frâne pe disc. Un singur sistem de înaltă presiune era folosit în activarea pistoanele din cutia de viteze pentru a schimba vitezele în transmisie și pentru a opera ambreiajul pe Citromatic, prima cutie semi-automată de la Citroën.

Acest sistem hidraulic de înaltă presiune va fi baza multor modele Citroën, incluzând SM, GS, CX, BX, XM, Xantia, C5 și C6. Aceste vehicule împărțeau trăsătura distinctivă de a opera înălțimea de mers când motorul era pornit. O pârghie situată lângă scaunul șoferului permitea ajustarea înălțimii automobilului (acum fiind înlocuită cu un comutator electronic). Ajustarea înălțimii suspensiei permite evitarea obstacolelor și schimbarea roților. Acest tip de suspensie este unicul capabil să absoarbă iregulritățile drumului fără a deranja pasagerii.   În 1963, Citroën a negociat cu Peugeot pentru o colaborare în scopul

achiziționării de materii prime și echipamente, însă colaborarea a luat sfârșit în anul 1965, an în care a preluat conducerea producătorului francez Panhard în speranța să folosească experiența acestora în ceea ce privește mașinile de clasă mijlocie, pentru a complementa gama sa de mașini mici și ieftine (2CV) și mari și scumpe (DS). Colaborarea între aceste două companii începuse în urmă cu 12 ani și s-au inteles pentru o unire parțială a departamentelor de vânzări în 1953. Panhard a încetat să construiască mașini din 1967.

   În 1968, Citroën are parte de o restructurare totală în întreaga lume, sub o singură companie, Citroën SA. Michelin, deținătorul pachetului majoritar al Citroën, a vândut un procent de 49 % din acțiuni companiei FIAT, sub înțelegerea PARDEVI (Participation et Développement Industriels).

   În același an, Citroën a cumpărat producătorul italian de mașini sport,

 

Maserati


, și a lansat modelul Grand Tourer SM, care avea montat un motor V6 Maserati și un sistem servodirecție numit DIRAVI. Modelul SM, a fost dezvoltat pentru a înlocui modelul DS, un nivel de investiție, pe care departamentul GT nu ar fi fost în stare să o suporte, nici chiar în cele mai bune circumstanțe. Circumstanțele au devenit mult mai nefavorabile cu trecerea timpului. Citroën a suferit o nouă criză financiară în timpul crizei petrolului din 1973. În 1974, Citroën s-a retras de pe piața Nord Americană datorită restricțiilor de design care nu erau compatibile cu modelele Citroën.
 

 

   Au loc pierderi mari datorită eșecului motoarelor rotative Comotor, plus o eroare strategică ce se refera la faptul că timp de 15 ani, între 1955 și 1970, Citroën nu a lansat o gamă profitabilă de mașini de clasă mijlocie pentru piața europeană, precum și a costurilor masive pentru dezvoltarea modelelor GS, CX, SM, Birotor, Maserati Bora, Maserati Merak și Maserati Khamsin, fiecare o minune tehnologică în toată regula.  

   Citroën era neputincioasă și incapabilă să înfrunte dezvoltarea pieței auto care a urmat crizei din 1973. În acel an, FIAT s-a retras din PARDEVI și a returnat procentajul deținut la Michelin. Acesta a fost un semn a ceea ce va urma, iar în mai puțin de un an, Citroën a intrat din nou în faliment. Guvernul Francez s-a temut de locurile de muncă ce vor fi pierdute și aranjează o întâlnire între Michelin și Peugeot, în urma căreia s-a decis unirea companiilor Citroën și Peugeot într-o singură companie. În 1974, Peugeot a cumpărat 38.2% din acțiunile Citroën, devenind astfel responsabilă pentru managementul activităților, în special cele de cercetare, achiziții și departamentul de investiții.

Peugeot a vândut Maserati companiei italiene DeTomaso în mai 1975, fiind capabilă în scurt timp să exploateze imaginea brandului Maserati, fiind vândute zeci de mii de modele nou lansate Bi-Turbo. Preluarea a fost finalizată în mai 1976, Peugeot ajungând să dețină 90% din acțiunile Citroën SA, iar companiile s-au unit în ceea ce se numea, PSA Peugeot Citroën.
   Între 1976 și 1970, compania nou creatp, PSA, a avut parte de un succes financiar. Citroën a lansat două noi design-uri de succes (GS și CX) și o variantă reînviată a modelului 2CV, precum și Citroën Dyane, ca răspuns după criza petrolieră, în timp ce Peugeot era prudentă în ceea ce privește capacitațile financiare, lansând modelele Citroën Visa și Citroën LNA, ambele bazate pe modelul Peugeot 104. Apoi PSA a cumpărat activele Chrysler Europe, redenumind brandul drept Talbot, fapt ce a dus la pierderi între 1980 și 1985.

PSA a elimitat succesiv atitudinea ambițioasă a Citroën de a dezvolta și stiliza, într-un efort de a rebrandui marca ca și o marcă economică. În 1980, tot mai multe modele Citroën se bazau pe modelele Peugeot, ceea ce face parte dintr-un trend internațional numit “platform sharing”. Modelul BX din 1982, folosea sistemul hidropneumatic de suspensii, în timp ce era propulsat de un motor derivat de la Peugeot și o podea, văzută mai târziu pe modelul Peugeot 405. La sfârșitul anilor '80 multe caracteristici distinctive ale mărcii au fost înlăturate progresiv sau modificate, spre exemplu modelul AX GT, a fost notat de jurnaliștii contemporani ca având o calitate redusă în timpul condusului, un atribut neobișnuit pentru acest brand.  

Articole asemanatoare: